Aerul de munte este extrem de sanatos, avand o multime de beneficii pentru organism. Exista, insa, si situatii in care acesta poate agrava unele probleme de sanatate, daca este vorba despre altitudini foarte mari – afla mai multe!
Ce beneficii are aerul de munte pentru sanatate
Amelioreaza afectiunile pulmonare precum astmul – fiind mult mai putin poluat decat aerul de la altitudini joase, aerul de munte nu irita caile respiratorii, ameliorand astfel bolile pulmonare. De aceea, pacientii cu suferinte pulmonare sunt sfatuiti de multe ori de medic sa mearga la munte.
Este benefic pentru pacientii care sufera de astm bronsic alergic – aerul de munte contine mai putini alergeni, de aceea persoanele care sufera de astm bronsic alergic observa o ameliorare a problemelor respiratorii daca se afla in zone montane, cu aer curat.
La altitudini mai mari de 1500 m, scade nivelul umiditatii din aer, iar din aceasta cauza lipsesc alergenii. Un studiu facut de oamenii de stiinta din Elvetia arata ca efectele aerului de munte asupra adolescentilor care sufera de astm bronsic sunt chiar mai puternice decat cele ale administrarii de steroizi inhalatorii.
Reduce stresul – persoanele care locuiesc in zonele montane sunt mai putin stresate decat cele care locuiesc in zone de campie. De aceea, in timpul concediilor petrecute la munte ne simtim mai relaxati decat de obicei.
Este stimulata digestia – ionii negativi, care se regasesc in cantitati mai mari in aerul de munte, au abilitatea de a stimula sistemul digestiv.
Te ajuta sa slabesti – nu neaparat aerul de munte, ci mai degraba altitudinea te poate ajuta sa scapi de kilogramele in plus. Studiile facute pana acum in domeniu nu au reusit decat sa confirme aceasta asociere, nu si sa depisteze cauza sa.
Cand este contraindicata expunerea la altitudini mari
In cazul persoanelor cu afectiuni cardiace, expunerea la altitudini mari poate agrava problemele de sanatate. Asta pentru ca este redusa oxigenarea la nivelul tesuturilor, fapt ce determina o serie de modificari in organism, cu scopul de a mentine oxigenarea la un nivel optim. Boala arteriala coronariana (cardiopatia ischemica), de pilda, poate fi agravata de altitudinile inalte. Totodata, persoanele care au suferit un infarct miocardic in ultimele 3-6 luni ar trebui sa evite altitudinile mai mari de 2500 m.
Persoanele care sufera de afectiuni cardiovasculare ar trebui sa se consulte cu medicul inainte de a calatori in zone aflate la altitudini foarte mari, de peste 2500 m. Medicul este cel in masura sa stabileasca daca sanatatea pacientului va fi pusa in pericol sau nu de altitudinea la care acesta se va afla.
Cum poti potenta beneficiile aerului de munte
- Mergi la plimbare pe carari de munte. In timp ce faci miscare, corpul este mai bine oxigenat, ceea ce inseamna ca aerul de munte va fi si mai benefic.
- Stai cel putin 4-5 zile la munte, astfel incat efectele benefice pe care le are aerul respirat sa fie mai puternice.
- Practica yoga la munte sau macar respiratia yoghina. Aceasta implica folosirea abdomenului pentru respiratie. Inspira lent, in timp ce iti umpli cavitatea abdominala cu aer. Expira apoi si mai lent, pana cand aerul este scos in totalitate, iar abdomenul se retrage complet. Acest tip de respiratie sporeste oxigenarea, insa totodata are efecte relaxante asupra organismului.
- Petrece cat mai mult timp in natura. Nu te poti astepta sa ai parte de efectele benefice ale aerului de munte, daca tu petreci cel mai mult timp in camera de hotel sau in restaurante si alte spatii inchise. Bucura-te de aerul curat din padure, fa plimbari zilnice in natura si organismul va avea de castigat.
SURSA ARTICOL, SITE: www.doc.ro
Bibliografie:
- Studiul “High altitude exposure of three weeks duration increases lung diffusing capacity in humans”, publicat pe ncbi.nlm.nih.gov, autori: Agostoni P, Swenson ER, Bussotti M, Revera M, Meriggi P, Faini A, Lombardi C
- Studiul “Benefits of high altitude allergen avoidance in atopic adolescents with moderate to severe asthma, over and above treatment with high dose inhaled steroids”, publicat pe ncbi.nlm.nih.gov, autori: Grootendorst DC, Dahlen SE, Van Den Bos, Vaselic-Charvant, Vrijandt EJ